“Şi-a povestit Goran cum a fost ridicat în înaltul ceriului, aşezat pe nourii văzduhului – vălătuci, vălătuci de alb. Acolo a fost desfăcut de pe oasele trupului, dezasamblat, mai modern zis, dezosat – zici tu. Toate mădularele, toţi rărunchii, din toate balamalele. L-au jupuit mai întâi (i-a fost pusă pielea pe-o culme, la-‘ntins), carnea, fâşii, fâşii, tencuită frumos alăturea, de-a stânga şi de-a dreapta lui. I-au luat apoi oasele şi i le-au fiert într-un cazan de aur, povestea el, într-o fiertură adunată de pe la toţi moşii şi strămoşii : ceea ce-ar putea fi interpretat a fi fost regretele lor (umorile), mai bine zis neîmplinirile – spun eu. Trei zile şi trei nopţi au fiert oasele lui acolo, de-au ieşit mai albe decât albul şi mai de fier decât fierul; şi le-au pus la loc, l-au făcut din nou, ca nou, dar înmiit mai puternic, însutit mai rezistent – înţelept. Dar o coastă n-au mai gasit-o, s-a pierdut, sau a furat-o cineva. Se minunau oamenii atunci când erau puşi ca să simtă cu degetele pipăind golul lăsat de vertebra lipsă, se retrăgeau câţiva paşi cuprinşi de mare respect, cu penitenţă, bolbolosind neînţelese. Întradevăr, lipsea o coastă din partea stângă, sau din partea dreaptă – cine să mai ştie?! Că totul este adevărat! Iată, aici, omul! Iartă iluziunea!”

“Omul ce conduce caravana. El stă ‘n frunte, dar cu umilinţă călăreşte un măgar. Asta pentru că nu măsoară mai mult de un metru jumate, şi i-este frică să stea prea sus pe un cal adevărat. El, ca să se justifice, zice că e mai practic aşa : că e mai bine ca cei mici, pe cai mici şi cei mari, pe cai mari. De fapt, se va descoperi mult mai târziu, chiar eu m-am convins de asta, omul făcea parte dintr-o sectă, cea a Asinologilor. Cultul acestui grup religios se pierde în negura timpului. Din păcate, prea ermetic pentru a lăsa să se scurgă informaţii către profani. Asinul, cel mai umil, mai rezistent (supravieţueşte fără hrană şi apă săptămâni întregi, sau mâncând doar mărăcini), cel mai insignifiant animal domesticit, şi pe seama căruia s-au compus anecdote nenumărate. Se vorbeşte că Iisus a făcut şi El parte, dar eu cred că nu e decât o revendicare ulterioară. Asta pentru că a intrat în Ierusalim călare pe un Asin, dar şi că a suportat toate exact ca unul.”